Mândria de a fi slugă

„Mândria de a fi slugă” – un text extraodinar al marelui scriitor Augustin Buzura,  un manifest pentru deșteptarea României
Imagini pentru mandria de a fi sluga"

 

Cred că în nicio ţară din lume nu se vorbeşte mai mult decât la noi despre lege, legalitate, Constituţie şi tot ce ţine de justiţie, prin aceasta din urmă înţelegându-se doar D.N.A. Experienţa arată că numai ea este mai presus de lege, de Parlament, de Guvern, de oricine şi de orice, doar D.N.A. nu plăteşte pentru greşeli şi nu dă nimănui socoteală. Cei ce cunosc ori au trăit perioada de după război, a instalării şi a practicilor comunismului primitiv, vor spune ca şi mine, că am ajuns să retrăim cam tot ce ne-a fost dat să detestăm atunci, dar cu o şi mai mare greaţă. Bolnavilor de gargară pe marginea legilor, ar fi momentul să le amintim de Articolul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România din 1986, în care se stipula, pentru a elimina orice dubiu, că: „În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare este Partidul Comunist Român”.

Dacă prin absurd s-ar acorda teoria cu practica şi s-ar înlocui, să zicem, procuratura cu Partidul Comunist, nu s-ar mira nimeni, cum nu s-a mirat nimeni când partide întregi au trecut peste noapte de la stânga la dreapta fără ca vreun membru, fie şi din greşeală, să se opună sau chiar să observe schimbarea. Şi, cum lesne se înţelege, toate se fac în numele interersului naţional, al imaginii României sau chiar al prestigiului României în Europa şi în lume, sintagme care, atât cât va dăinui biologic actuala clasă politică, ar trebui interzise, adică ferite de ridicolul în care au fost coborâte de casta prostimii cu ştaif. Oare mai avem o ţară a noastră? Nu cumva suntem chiriaşii unui mall în faţa căruia se joacă demult o piesă tâmpită prin care ni se administrează subliminal altă istorie, alte valori şi credinţe încât am ajuns să nu mai ştim cine suntem.

Oamenii s-au resemnat atât de mult cu falsurile şi abuzurile de orice fel, încât a spune adevărul, a arăta cu degetul hoţia, impostura şi mârlănia au devenit acte de curaj. Iar a avea curaj este un pericol pentru o putere ai cărei piloni de susţinere au devenit frica, delaţiunea şi ignoranţa. Cineva, mai stăpân pe sine şi mai detaşat de metodele enoriaşilor lui Stalin, şi-a amintit de o glumă veche pe care, actualizând-o, vom spune că este despre procurori; voi încerca să o transcriu în aşa fel încât să nu lezez obrazele subţiri ale patriei. Se zice că un cetăţean fugea odată mâncând pământul, înspăimântat de o echipă specializată în a tăia o anumită glandă masculină supranumerară. Un cunoscut, văzându-l, îl întreabă ce are de fuge atât de disperat, dar aflând care era motivul fricii acestuia izbucneşte în râs: „Fugi degeaba, doar ştii că la tine nu-i cazul, ai şi tu două ca oricare alt bărbat! Da, ai dreptate, atâta doar că ăştia mai întâi le taie şi abia pe urmă le numără!” Aşa şi la noi, în ultima vreme: Beciul Domnesc a devenit un loc în care se face numărătoarea după tăiere.

Privită din spaţiul respectiv şi prin lentilele procurorilor, ţara însăşi este un „grup infracţional organizat“, deşi, dacă inversăm termenii, cred că n-am fi atât de departe de adevăr. Procurorii şi-au dovedit eficienţa în lupta politică. Alt stăpân, aceleaşi metode. Ei înclină balanţa în Parlament, în Guvernul României, în viaţa socială. Puterea lor destructivă este uriaşă. Ei îi pot da şi îi vor da preşedintelui nu numai „guvernul său“, ci şi ţara sa, adică, mai pe româneşte, moşia sa. Oricum, din Beciul Domnesc nimeni nu iese nepătat şi nimeni nu-şi mai poate continua cariera. Sigur, mulţi şi-au meritat şederea pe acolo, dar peste ei şi peste milioanele furate s-a aşternut liniştea, căci fără acele hoţii, unele funcţii, chiar cele mai înalte, n-ar fi fost posibile. Inscripţia de la intrarea în „Infernul” lui Dante ar fi destul de potrivită pentru rezervaţia pomenită, deşi „Infernul” lui Băsescu şi al lui Iohannis merită o alta, cu specific naţional, care să ne oblige pe toţi să ne amintim de anii în care ne-am dovedit laşi, incapabili să ne merităm libertatea dobândită de alţii cu mult prea mult sânge.

Câteva luni crezusem că domnul Klaus Iohannis s-a rătăcit pe drumul cel bun, dar s-a grăbit să nu ne lase prea mult timp pentru iluzii şi a optat pentru drumul cel mai bătut cu putinţă, al înaintaşului său, care i-a lăsat moştenire o echipă de oameni rodată, ascultătoare, dar cu vechi şi justificat abonament la Beciul Domnesc. Dacă aceştia au folosit bani necuraţi pentru a-i câştiga victoria în alegeri a lui Băsescu, au devenit ei cinstiţi şi curaţi în campania pentru alegerea actualului preşedinte? Cunoscători ai tuturor dedesubturilor, oameni cu o înaltă calificare la acest capitol, mai pot fi ei acuzaţi fără riscul de a zgudui tot lanţul de relaţii? După ce vor rezolva cu P.S.D.-ul şi cu guvernul „nelegitim”, cum spunea doamna Gorghiu şi papagalii ei, procurorii vor găsi alte priorităţi: poate că unii nu sunt destul de blonzi sau de înalţi, de exemplu, poate că planul de arestări al „Europei civilizate” va fi îndeplinit. Fără îndoială, există şi explicaţii logice ale cedării şi laşităţii generale în faţa ţuţărilor dictatorilor băştinaşi.

Pe vremea Răposatului, orice ordin tâmpit, orice absurditate se justifica arătând cu degetul în sus: „Ãla” şi „Aia”. Acum se bate cu degetul pe umăr, iar cei mai îndrăzneţi, „cunoscătorii“ „ştiu” că voturile se numără în altă parte, că membrii unui obscur sinod diplomatic dau firmanele, iar haraciul este, de mai bine de un sfert de veac, ţara. Această ţară foarte bogată odinioară, care a rămas fără industrie, fără agricultură, fără bogăţiile subsolului şi fără forţa de muncă. Un mall cât hotarele ei, dar cu mulţi săraci, mai ales cu duhul, şi cu cele mai performante lichele care se mândresc cu statutul lor de supuşi umili şi credincioşi celor mai puternici decât ei şi al căror dispreţ nu-i supără, dimpotrivă. Pentru mulţi acesta este şi o ciudată sursă de energie şi încredere. Ei au certitudinea că există atâta timp cât simt acest sentiment. Să dispreţuiască, dar atunci să mă dispreţuiască pe mine! Felul în care am pierdut toate cele mai înainte pomenite ar ocupa un loc de seamă în orice istorie a lichelismului naţional, dar şi a prostiei.

Asediul brutal, imediat după ultimul război, dar şi după 1989 asupra valorilor naţionale şi a tradiţiilor ar ocupa un loc de cinste chiar şi într-o Istorie universală a prostiei. Măcelărirea cailor odată cu apariţia primelor tractoare este un alt exemplu, luat la întâmplare. Numirea în funcţii de răspundere a ignoranţilor şi taraţilor. „Spune-mi cum îi recunoşti/ Dintre proşti pe cei mai proşti”? se întreba Arghezi. Astăzi, după nişte zeci de ani, am ajuns să fim din nou raiul diletanţilor, activiştilor, învârtiţilor şi veleitarilor care au infestat, incredibil de repede, apele evenimentelor din decembrie 1989 şi, fireşte, libertatea a îmbrăcat foarte repede uniforma lor. Explicaţii? Nu ştim să apăram ceva ce, până nu demult, n-am avut niciodată. Moise şi-a ţinut poporul în pustie până au murit toţi cei care au fost robi în Egipt.

La noi, cei ce au fost robi în comunism nu mai au importanţă, dar ne înspăimântă urmaşii lor pentru care libertatea nu are nici un înţeles. Trăiesc într-un spaţiu fără valori, fără istorie, fără credinţă şi cu dispreţ pentru cultură şi educaţie. Altfel, europeni, anticomunişti şi vegetarieni care nu concep viaţa fără seminţe de cânepă. Vorbesc mai mult decât înţeleg şi, în comunicarea scrisă, pe facebook, desigur, folosesc pe î din i şi iubind diaspora pe care n-o cunosc îşi manifestă preţuirea pentru preşedinte. Alţii, din alte spaţii geografice şi spirituale merg în direcţia arătată de propria lor istorie şi civilizaţie, indiferent de dificultăţile de orice fel sau de sirenele care încearcă să-i atragă spre zări neaşteptate. Noi mergem pe drumul cel bun abia după ce le-am încercat pe toate celelalte. Mai există, ceea ce s-ar putea numi, povara libertăţii.

Fromm dovedeşte că, pe lângă dorinţa înnăscută de libertate, există şi o dorinţă instinctivă de supunere. La autorităţi, la un conducător puternic, la diverse legi interioare ce ţin de convingeri, reguli cu care indivizii s-au născut etc. Poate fi la mijloc forţa energiei lor vitale sau o slăbiciune şi o neputinţă fundamentală, ba chiar şi conştiinţa insignifianţei. Fromm a găsit în Fraţii Karamazov de Dostoievski un foarte convingător exemplu de incapacitate de a suporta libertatea: „… nu are o nevoie mai arzătoare decât aceea de a găsi pe cineva căruia să-i poată ceda cât mai repede posibil acel dar al libertăţii cu care el, nenorocitul, s-a născut”. Tot într-un anumit tip de slăbiciune trebuie remarcată şi pulsiunea sadică, adică plăcerea de a provoca celuilalt sau celorlalţi durere. Cei interesaţi de viaţa politică înţeleg foarte bine această nevoie atât de manifestă. Învingătorul nu se mulţumeşte să aibă totul, ci are nevoie şi de suferinţa celor învinşi.

La Beciul Domnesc stau nu numai hoţi şi învârtiţi, ci şi adversari, unii nevinovaţi. Alţii, terorizaţi de aceeaşi sete de sânge, îşi aşteaptă rândul la exterminare politică. Ţine aceasta de componenta sadică a învingătorului, despre care vorbeam, sau de un calcul rece, economic? Mai există vreun român bogat care să conteze în vreun top cât de cât serios? Dacă eşti bun pentru ţară, şi nu pentru dirijorii din umbră, există procurori pentru orice evadare din rând şi câte o cucoană care să te anunţe că eşti nelegitim. Dar la fel de trist, cel puţin la fel de trist, existã şi o mulţime care nu ţine seama de ceea ce a primit, ce distanţe şi pierderi s-au recuperat, ci de ceea ce n-a primit încă. Motiv să se simtă mai confortabil în… corul robilor[1].

Dancila a ingropat bugetul, dar Orban si Iohannis ar putea sa bata ultimul cui in sicriu

Trist e ca pe gasirea solutiilor NU pare sa se concentreze nimeni:
Dancila a ingropat bugetul, dar Orban si Iohannis ar putea sa bata ultimul cui in sicriu

Imagini pentru romania in colaps"

Victor Ponta arată adevărata față a PNL: ‘Arată tocmai neseriozitate, demagogie și incompetență’
„Efectele politicilor economice din ultimii ani se simt deja – acum aveam nevoie de o echipa guvernamentala profesionista ( dar avem doar una strict politica)! Winter is coming! Ca in 2009!” – Ponta
Euro a atins luni un nou maxim istoric: cursul stabilit de BNR e de 4,7729 lei/euro

Studiu: Prețurile bunurilor și serviciilor au crescut cu 257% în România, în 17 ani, iar unul din cinci angajați trăiește în sărăcie

„Sunt mulți români care deși muncesc pe brânci zi de zi ajung la finalul lunii să constate că nu le ajung banii nici măcar pentru facturi și abia supraviețuiesc până la următorul salariu. Unul din cinci chiar, conform studiilor în domeniu.

Acestea sunt problemele adevărate pe care trebuie să le rezolve urgent Guvernul Orban, deși nu am văzut pe nimeni preocupat de acest lucru. La fel cum ar trebui să fie interesați de faptul că am ajuns să plătim de două ori și jumătate mai mult pe bunuri și servicii decât acum 7 ani.

Când îi va trece premierului Orban febra musculară, îl invit să ia în serios soluțiile pe care PRO România deja le-a pus pe masă: impozitarea progresivă prin stabilirea unor plafoane rezonabile.

Este singura soluție pentru a scoate acești oameni din sărăcie și a le oferi o șansă la un trai decent! Restul sunt povești. Reflectați, domnule Orban!”

 

Guvernul Orban a fost votat in Parlament, nu pentru ca a convins ca e mai bun decat Guvernul Dancila, ci pentru ca unii parlamentari s-au grabit sa instaleze un nou guvern, oricare ar fi el, astfel incat tara sa fie guvernata, sa se elimine blocajele si sa fie respectate angajamentele internationale. Multi parlamentari au motivat votarea guvernului Orban spunand ca doresc stoparea perioadei de instabilitate.

Atunci, daca s-a decis sa nu avem un Guvern mai bun, ci doar unul functional, ar trebui sa vedem ca astazi s-a deblocat situatia si lucrurile se misca. Pana acum, nu am vazut nimic rezolvat din marile probleme. Veti spune a trecut doar o saptamana, insa se puteau rezolva multe in acest termen, mai ales urgentele. Si ma gandesc aici la una dintre prioritatile majore, care nu poate astepta nicio zi in plus: a doua rectificare bugetara!

Ludovic Orban a declarat in urma cu cateva zile nu sunt bani suficienti pentru programele de sanatate si nici in bugetul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Problema se rezolva urgent printr-o rectificare, indata ce au constatat ca sanatatea romanilor are nevoie de finantare.

A mai spus ca deficitul este mai mare decat cel raportat de Ministerul Finantelor. Deci, adaug eu, situatia e mai grava decat pare si riscam sa depasim 3%, daca Guvernul nu face nimic. In schimb, Orban nu spune ca se grabeste sa faca rectificarea, pe care putea sa o finalizeze si in weekend, ci ne spune cu certitudine ca nu se va incadra in tinta de deficit impusa de Tratatul de la Maastricht: „va depasi cu siguranta 3% in acest an, dar nu inseamna ca trebuie sa ne panicam”.

Pai, tocmai din astfel de motive, cum ar fi respectarea angajamentelor internationale, multi parlamentari au facut un compromis si au votat acest guvern, ignorand faptul ca unii ministri nu au primit votul comisiilor de specialitate. Iata ca la o saptamana de la investire, premierul ne spune ca nu le va respecta!

Suntem la inceputul lunii noiembrie, inca se mai poate salva ceva. Mai exact, se poate face rapid o rectificare negativa si se pot reduce drastic cheltuielile pentru ultimele doua luni. In aceeasi timp, se pot mari veniturile bugetare.

Insa, Orban stie ca daca taie banii catre primarii si cheltuielile electorale, l-ar putea afecta negativ pe Iohannis in turul doi al alegerilor. Va mai aduceti aminte de anul 2009, cand nu s-au luat masuri de combatere a crizei bugetare si economice inainte de alegeri? Insa, dupa ce au trecut alegerile prezidentiale, deodata presedintele a realizat ca e o problema si a taiat salariile si a crescut taxele. Se pare ca greselile istoriei tind sa se repete.

Este adevarat ca Orban a declarat ca se gandeste sa initieze un proiect care prevedea o taxa pe mediu. Imediat, declaratia a fost nuantata de PNL si premierul a negat ca va impune vreo taxa de orice fel in urmatorul an. Deci, Orban, probabil sunat de la Cotroceni, si-a eliminat din start o modalitate de a mari veniturile si de a inchide bugetul sub 3%.

Ca sa faca rost de bani, Orban incearca sa dea afara oameni din ministere prin restructurare, gandindu-se, probabil, ca angajatii de la stat oricum nu voteaza cu PNL. Dar, nu e clar ca va rezista tentatiei de a angaja PNL-isti in locul celor trimisi acasa si atunci aceasta masura nu va reduce cheltuielile prea mult incat sa micsoreze deficitul.

Solutii exista, dar trebuie sa grabeasca, pentru ca situatia e mult mai grava decat anul trecut pe vremea asta. In 2018, dupa 9 luni, deficitul era de 1,78%, in timp ce in aceeasi perioada din 2019 ajunsese deja la 2,62%, cu 10 miliarde mai mare. In 2018, am atins deficitul de 3% la final de an, cu o rectificare facuta in 23 noiembrie. De data aceasta este situatia mult mai grava si nu mai putem astepta pana la final de noiembrie. Pe 25 noiembrie, dupa turul doi, va fi prea tarziu pentru a tine sub control deficitul si a feri Romania de impactul unei proceduri de deficit excesiv.

Daca Orban va alege sa se ocupe mai intai de campania electorala pentru a-i asigura lui Iohannis victoria in alegeri si va amana rectificarea bugetara, deficitul va trece de 3%. In aceste conditii, Comisia Europeana va analiza daca deficitul bugetar excesiv este cauzat de cauze exceptionale (criza economica, influx neprevazut de migranti etc). Ei bine, nu suntem in niciuna dintre aceste situatii! Deficitul este cauzat de cheltuieli bugetare excesive. Ne-am intins mai mult decat ne e plapuma.

Initial, Romania nu va fi sectionata financiar, dar i se vor impune o serie de conditii pentru incadrarea in tinta de deficit. Abia dupa aceasta etapa, Romania ar putea fi sanctionata financiar, daca nu respecta recomandarile Comisiei. Insa, Consiliul European poate sanctiona o tara care depaseste deficitul de 3% prin „suspendarea totala sau partiala” a fondurilor de coeziune. Perioada de suspendare dureaza pana la remedierea situatiei, adica pana ce tara sanctionata se incadreaza in deficitul de 3%.

Ca sa isi maximizeze sansele de a castiga un nou mandat la Cotroceni, candidatul Iohannis pare ca a pus Guvernul PNL sa lucreze doar pentru el si sa duca Romania intr-o situatie fara iesire. Parerea mea e ca nu vom vedea o rectificare negativa prea curand si Orban si Iohannis vor lasa deficitul sa sara de 3%, aruncand toata vina in spatele lui Dancila.

Pentru a-l ajuta pe Iohannis sa castige alegerile, Orban nu va avea nicio jena sa duca Romania in procedura de deficit excesiv.

E timpul sa ne scuturam!

E timpul sa ne scuturam! Sa indraznim sa credem intr-o Romanie a romanilor. O Romanie fara hoți și borfasi, fara grup infracţional organizat, fara frauda cu fonduri europene si abuz in serviciu.

Este posibil ca imaginea să conţină: 3 persoane, oameni în picioare şi în aer liber

„In Romania este nevoie de politici de Stanga – insa moderne, progresiste, pro dezvoltare, pro educatie si pro sanatate!

Nu voi fi niciodata anti PSD / dar nu voi accepta sa tac si sa sustin gravele greseli si derapaje ale unor lideri lipsiti de educatie si viziune, care nu au absolut nimic in comun cu problemele si asteptarile oamenilor ! Din acest motiv am construit ProRomania – ca un proiect cu adevarat modern si orientat spre viitor! Si sper ca si PSD sa se schimbe in bine si sa isi gaseasca lideri total diferiti de cei actuali – care sa reprezinte o alternativa la o Putere de dreapta care va proceda exact ca in 2010-2011 !

Azi PSD este fericit cu 22% din voturi! Cred ca este o iluzie ! Va rog sa vedeti acum ce ar fi insemnat ca PSD, ProRomania si ALDE sa fi avut un candidat comun ( cum am propus din August si s-a opus Viorica Dancila) ! Acel candidat intra in turul al doilea cu un scor relativ egal cu al lui Klaus Iohannis/ si am fi avut o competitie extrem de serioasa si deschisa oricarui rezultat! Din pacate – cativa ( putini) s-au opus acestui proiect – si responsabilitatea le apartine!

In 5 ani foarte multi votanti de centru stanga au fost dezamagiti ( aproape jumatate dintre cei care au votat in primul tur in 2014 au mai votat in 2019) / obiectivul principal pentru o viitoare Stanga Unita si moderna este sa inteleaga de ce i-a pierdut pe acesti oameni – sa ii recastige printr-o schimbare adevarata ( nu de forma) / si sa inceapa sa vorbeasca cu noile generatii care sunt deschise ideilor progresiste si moderne ( dar nu in forma prezentata acum de PSD) – sa inteleaga problema profunda a romanilor din Diaspora si din Vestul tarii cu modul in care PSD a fost condus si a actionat dupa 2016!

Imi amintesc ca in Decembrie 2009 ne aflam intr-o situatie asemanatoare / au urmat cativa ani grei dar necesari / si asa s-a construit anul 2012!”

#victorponta